De Crăciun, postul de televiziune Antena 3-CNN ne-a oferit un spectacol fabulos desfăşurat în uriaşa Piaţa Constituţiei din faţa Casei Poporului construită de cei 700 de arhitecţi ai dictaturii comuniste din România pe baza planurilor unei arhitecte anonime la data respectivă, Anca Petrescu, aflată într-o nedreaptă uitare, pe care am cunoscut-o personal la un eveniment. Astăzi, Palatul Parlamentului oferă un decor fabulos marilor concerte transmise în toată lumea, dar sunt uitate demolările barbare şi victimele acestora, contând doar rezultatul ce contribuie ca fundal scenic pentru diferite evenimente culturale şi concerte giganteşti, cu zeci de mii de spectatori şi artişti care fuzionează fabulos.
Pe măsură ce spectacolul muzical avansează, o echipă fantastică alcătuită din mulţi muzicieni se perindă pe scenă pe baza unui plan foarte bine scenarizat şi publicul devine el însuşi personaj artistic prin modul cum reacţionează, dansează, se bucură şi se desprinde global de cotidianul nostru banal. Problemele sociale, conflictele şi politica sunt total îngropate. Toată lumea e fericită, atât cea artistică, cât şi cea spectatoare din piaţă, când îl vede pe acest mare dirijor şi violonist olandez, André Rieu, care s-a îndrăgostit de România şi de români şi care va reveni în Cluj-Napoca, în Sala Polivalentă BTarena, pentru patru spectacole, în noiembrie 2025. Concertul său transmis la TV (susţinut în vara lui 2015) naşte efectiv un sentiment aproape uitat de noi şi care este unitatea şi fericirea omului şi a grupului uman.
Concertul mi s-a părut superior celui de la Viena datorită amplitudinii sale colosale. Am avut sentimentul că mă aflu într-un magazin uriaş de jucării unde ni se oferă personaje muzicale, valsuri vieneze celebre, cântece italieneşti memorabile, arii de operă şi operetă, muzică de film, melodii pop şi cântece româneşti la nai ale fabulosului nostru artist Gheorghe Zamfir, impresionantele costume, dansurile, veselia, la pachet cu artiştii care vin de pe continentul european, american, australian desfăşurându-se într-un iureş nebun. Citeam fericirea dirijorului în faţa spectatorului şi invers. Nimeni nu voia să se termine spectacolul care se tot prelungea. Nimeni nu dorea să părăsească acest tărâm al artei universale desfăşurate în faţa Palatului Parlamentului, şi el gigantesc raportat la populaţia României.
Tot într-un mall de jucării rafinate, am descoperit în ultimii ani în toate reprezentaţiile scenice construite de Andrei Şerban la Bucureşti (Oedip la Teatrul „Bulandra” şi Mary Stuart la TNB în 2024) acelaşi sentiment al fineţei artei, unde, în decoruri fabuloase, actorii sunt forţaţi să devină uriaşi în partiturile oferite de text, dar şi de întreaga construcţie regizorală. Fiecare tablou, fiecare scenă sunt ca un fel de jucărie de care se bucură nepotul meu de ziua lui şi de Crăciun, când desface pachetele cu maşinuţe; este în extaz, se uită la ele vrăjit, apoi începe să le manevreze pe cele cu telecomandă. Aceeaşi bucurie se citeşte pe faţa regizorului la aplauzele publicului vrăjit şi el de toată această mega-construcţie scenică.
Limbajele scenice ale acestor doi creatori de frumos şi de foarte frumos se completează mirific, oferind la sfârşitul unui an complicat, care este anul autostrăzilor, anul unirii cu Europa, dincolo de toate vicisitudinile aberaţiilor umane care bântuie lumea, clipe de veritabilă feerie care m-au făcut să cred că mă aflu într-o realitate veselă şi nu într-una cruntă. Aceşti mari artişti cu echipele lor vin dintr-un Occident aflat pe o treaptă de civilizaţie superioară nouă, care suntem victimele geografiei şi eroii unei istorii foarte puţin aduse pe scenă spre beneficiul noilor generaţii.
La încheierea unui an extrem de important pentru soarta noastră şi viitorul nostru, în numele revistei Rinocerul, mulţumim cititorilor noştri, directorilor de teatre, regizorilor, scenografilor, actorilor care ne-au oferit şi anul acesta festivaluri şi spectacole cu spirit şi suflet românesc, emoţii şi meditaţii prin magia unică a teatrului unificator şi nemuritor. La mulţi ani!
Editorial de Dinu GRIGORESCU
