La revedere, David Lynch

Un omagiu adus unui vizionar

0
23

Lumea plânge pierderea lui David Lynch la doar 78 de ani, un maestru al surrealismului și o forță creativă ale cărei influențe s-au extins în cinematografie, televiziune, artă și muzică. David Lynch, celebrul regizor, deținea o proprietate în Hollywood Hills, Los Angeles,casă, proiectată de arhitectul Lloyd Wright, fiul lui Frank Lloyd Wright, a apărut ca reședința personajelor Fred și René Madison în filmul său Lost Highway. O casă bizară, cu unghiuri surprinzătoare, ca și proprietarul.

Regizorul a fumat ani de zile și a fost diagnosticat vara trecută cu emfizem pulmonar, boală care l-a făcut să răsufle cu mare greutate. Din păcate, orașul pe care l-a descris ca pe o Sodoma și Gomoră a viciului și care a fost greu încercat de un foc biblic l-a sufocat cu fumurile toxice, ca pe unul dintre personajele filmelor sale onirice.

A murit pe 15 ianuarie 2025. Lasă în urma sa o operă eclectică de referință, care va continua să inspire cineaști, artiști și visători pentru generații întregi. Capacitatea sa de a îmbina bizarul cu frumosul a creat o experiență unică și de neuitat în cinematografia mondială. Cunoscut pentru stilul său distinctiv, care îmbină secvențe onirice, sunete tulburătoare și narațiuni complexe, Lynch a provocat audiențele să gândească dincolo de povestirea tradițională.

David Lynch s-a născut pe 20 ianuarie 1946, în Missoula, Montana. Pasiunile sale artistice timpurii au început cu pictor. A studiat inițial pictura la Școala Muzeului de Arte Frumoase din Boston, dar a abandonat-o după un an, considerând că mediul nu era potrivit pentru el. A urmat apoi Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania (PAFA) în Philadelphia, unde a început să experimenteze cu arta în mișcare, ceea ce a dus la realizarea primului său scurtmetraj „Six Men Getting Sick” (1967), considerat mai  degrabă o lucrare studențească sau proiect de artă. Această lucrare ambițioasă a evidențiat înclinația lui Lynch de a îmbina arta vizuală cu expresia cinematografică, un element definitoriu al carierei sale.

După această perioadă, Lynch a fost acceptat la American Film Institute (AFI) Conservatory din Los Angeles, în 1970, unde a realizat în cele din urmă filmul său de debut, „Eraserhead”. Tranziția de la studiul artei plastice la cinematografie a fost, așadar, o evoluție naturală, motivată de dorința sa de a combina vizualul cu narativul.

Procesul său creativ a fost adesea influențat de surrealism și abstract. Lynch a dezvăluit că dragostea sa pentru meditație a modelat semnificativ munca sa. El practica frecvent meditația transcendentală, crezând că deschide mintea spre adâncimi creative insondabile. Această influență poate fi observată în narațiunile dezorganizate și secvențele onirice care caracterizează filme precum „Eraserhead” (1977) și „Mulholland Drive” (2001).

Un aspect inedit despre „Mulholland Drive” este originea sa ca pilot de televiziune. Lynch a dezvoltat inițial conceptul pentru un serial, dorind să exploreze latura întunecată a Hollywood-ului prin viețile interconectate ale personajelor care navighează faima și identitatea. După ce pilotul a fost finalizat în 1999, a fost respins de rețelele TV, care l-au considerat prea neconvențional pentru audiențele de televiziune.

Cu toate acestea, Lynch  a refăcut materialul într-un lungmetraj cinematografic, transformând narațiunea în călătoria suprarealistă și enigmatică pe care o vedem astăzi. Această tranziție a jucat un rol crucial în modelarea structurii sale, permițându-i elementele visătoare și povestirea non-liniară care au făcut din film un subiect de analiză și interpretare.

Utilizarea de către Lynch a Los Angeles-ului ca un personaj de sine stătător a servit ca un comentariu asupra naturii adesea întunecate și misterioase a industriei de divertisment — o explorare personală care a rezonat profund cu audiențele, conferindu-i lui „Mulholland Drive” calitatea de clasic contemporan.

David Lynch a îmbrățișat complexitățile vieții, frumusețea visurilor și arta de a vedea lumea printr-o lentilă extraordinară. Moștenirea sa este să privim dincolo de suprafață și să explorăm adâncimile imaginației noastre. La revedere, David Lynch. Ne vei lipsi, dar ne rămân minunatele tale filme.

Alexandra Ares

Alexandra Ares
Alexandra Ares este critic de teatru, dramaturg, romancier, scenarist și producător de televiziune, născută în România și naturalizată în SUA, unde a trăit 20 de ani. Este laureată a Premiului I.L. Caragiale al Academiei Române pentru piesa „Youthtopia”, a Premiului Dumitru Solomon al Asociației Dramaturgilor din București pentru cartea „Sam Shepard: Rebelul rigorii mortale” și finalistă a premiului Uniunii Scriitorilor pentru cartea „Alexandra Ares: Teatru”, publicată la Editura Academiei Române. Ca romancier, a obținut mai multe premii și nominalizări în Statele Unite: Next Generation Indie Awards (NYC), Readers' Favorite (Miami), Best Book of the Year al Best Book USA din Los Angeles și BOTYA Awards (Chicago). Spectacolul său „Frumoasa adormită și trezită” a fost nominalizat la Premiile UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic (regia: Diana Mihailopol) și va fi jucat în 2025 într-o versiune nouă la Pitești și Chișinău (Regia: Alexandru Grecu). Comedia „O bunică de milioane”, scrisă în colaborare cu Dinu Grigorescu, s-a jucat la TDR (regia și adaptarea în muzical, Teodora Cîmpineanu). În 2023, a avut spectacole-lectură la New York cu piesele „Youthopia”, „Bank of Imagination” și „Hotel Cosmos: Elon Musk goes to Mars” (Regia: Wayne Paul Mattingly). Este absolventă a UNATC, cu un doctorat în teatrul american contemporan. De asemenea, a studiat la London School of Economics, obținând un certificat în „Global Political Economy și International Relations”. A lucrat la TVR, CBS News și la ONU. www.alexandra-ares.com www.fundatiaspiritromanesc.ro