Se împlinesc 170 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale şi 110 ani de la moartea sa, prilej de rememorare şi de aprofundare a vieţii şi operei sale.
A fost dramaturg, autor de schiţe şi nuvele, pamfletar, poet, director de teatru, comentator politic, ziarist.
S-a născut lângă Ploieşti şi şi-a legat numele pe veci de această urbe.
A scris piese cunoscute: O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D-ale Carnavalului, Năpasta, schiţe precum Căldură mare sau Lanţul slăbiciunilor, dar şi nuvele fantastice ca O făclie de Paşte sau La hanul lui Mânjoală.
A fost membru al „Junimii”, şi-a publicat multe creaţii în „Convorbiri literare”, a scris la „Timpul” şi la multe alte periodice, a înfiinţat şi condus revista „Moftul român”, a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Dezgustat şi dezamăgit de scena politică şi de atacurile la care fusese supus, se retrage la Berlin unde îşi şi sfârşeşte zilele. A fost criticat fiindcă ar fi dispreţuit în opera sa poporul român, dar, în fapt, Caragiale s-a dovedit a fi un patriot luminat, sensibil, care a pregătit alături de intelectualii generaţiei sale Marea Unire. A prevăzut cu aproape trei decenii înainte ceremonia încoronării regale de la Alba Iulia, din 1922.
Călinescu l-a declarat cel mai mare dramaturg român, deschizător de drumuri pentru teatrul absurdului ilustrat mai târziu de Eugen Ionescu şi pentru proza fantastică a secolului al XX-lea.
Astfel, actualitatea lui Caragiale creşte pe măsura trecerii timpului.
Acad. Ioan-Aurel POP,
președintele Academiei Române
