Aflat într-o dificilă concurenţă cu benzile desenate, cu seria de publicaţii în limba română şi sub presiunea teribilă a Netflix-ului şi a TikTok-ului, teatrul în general, dar şi cel destinat copiilor continuă să reziste.
Actor, regizor şi manager de succes, Dan Tudor se află la un înalt nivel al maturităţii creatoare bazate pe o îndelungată experienţă scenică în ambele ipostaze. El face vizibil invizibilul. El face să zboare pe scenă pupăza ieşită din tei şi ideile ieşite din text (Amintiri din copilărie). El găseşte soluţii originale de expresie scenică, de vizibilitate atractivă, promovează comicul sobru şi exploziv, adaptează texte clasice la fluxul contemporan. Scrie cântece comice, alege muzica şi dirijează întregul univers fără lungimi. E precis ca un chirurg, taie ce trebuie tăiat, naşte un spectacol frenetic şi transformă celebrul basm Harap Alb într-un veritabil show de tip Broadway, destinat nu doar copiilor, ci şi adulţilor care au aplaudat îndelung acest spectacol memorabil cu care s-a şi început acum 60 de ani activitatea Teatrului „Ion Creangă” din Piaţa Amzei.
Harap Alb este ca şi Dan Tudor aruncat de unii binevoitori în fântână, dar acum aceştia sunt tot mai obligaţi de evidenţă să nu mai conteste mecanic harul comic şi actoricesc, fantezia şi ludicul bine centrate pe tot ce face acest mare om de teatru la Bucureşti, şi la Piteşti, şi la Bacău, şi oriunde el acceptă să monteze o piesă. Comediile sale montate în ultimii ani la Teatrul Naţional şi semnalate încă de la premieră în revista Rinocerul au în continuare săli pline şi audienţă aproape maximă.
Clasic al literaturii române şi vedetă în manualele şcolare (care ignoră scriitorii clasici contemporani), Ion Creangă, deşi a trăit dramatic, n-a fost dramaturg, dar scrierile sale conţin printre multe farmece literare şi lovituri de teatru. Am reprivit basmul Harap Alb cu umor negru şi încântat de al lui pedigri. Dramatizarea dinamică şi inventivă semnată de Dan Tudor este o colecţie de întâmplări fabuloase cu doi împăraţi, unul Verde (Gabriel Coveşeanu) şi altul Roşu (Gabriel Iencek), care reconfigurează modern drumul unui tânăr (Marius Boboc). Este traseul de viaţă din care nu lipsesc pericolul morţii timpurii, loialitatea duşmanilor neprevăzuţi, lumea roşcaţilor şi a spânilor lipsiţi de suflet şi care acţionează în haite, o întreagă lume de basm cu personaje simbolice, arhetipale: Gerilă (Marius Nănău), Flămânzilă (Cristian Boeriu), Setilă (Ionuţ Antonie), Ochilă (Iulian Balan) şi Lungilă (Oliviu-Cristian Bughiu), care formatează o lume parţială a binelui care se opune răului. Înaripatul Dan Tudor o pune în mişcare (turbionară) şi creează un univers magic, cu grupuri umane şi inumane, într-o cavalcadă mioritică şi mitică.
Căderea în puţ a lui Harap Alb, element tragic care iese din formatul descriptiv, intrând în mentalul colectiv al spectatorului invitat-obligat să se simtă el căzut în această capcană diabolică a Spânului fără scrupule (Ciprian Niculae), conturează o lume misterioasă şi uniformizată fizic şi metafizic, la fel ca în zilele noastre. Harap Alb, jefuit de bijuterie, e obligat până la urmă să accepte căsătoria cu una din fiicele Împăratului Roşu (Ioana Bîndac), o canalie cu două feţe.
După un început mai lent, acceleraţia este apăsată şi totul se desfăşoară ca într-un raliu plin de surprize, care alimentează buna dispoziţie a spectatorului cu un haz cult, sub aparenţa unui fir de poveste cu un happy-end în stil american, în care binele triumfă, dar răul persistă.
Întreaga echipă actoricească se mişcă cu frenezie într-o suită de scenete care betonează dramaticul. Calul vorbeşte româneşte, fiind cursiv, şi oferă actorului Alexandru Prica un veritabil recital plin de semnificaţii umoristice. Convenţia fantasticului este imediat acceptată şi confirmă cele spuse de Mihail Sebastian cândva, că o scenă tare estompează fisurile de credibilitate realistă.
La un moment dat, în conglomeratul de personaje este greu să faci departajări între actori, întrucât fiecare joacă pentru sine, dar toţi pentru spectacol.
În rolul titular, Marius Boboc este indubitabil un actor foarte dotat şi jocul său pe tot parcursul spectacolului este de aplaudat. Cele trei fiice ale Împăratului Verde (Gabriel Coveşeanu) şi Împărătesei Verzi (Graţiela Teohari-Duban) sunt prinţesele basmului interpretate de Andreea Mera (Fiica cea mare), Andra Mirescu (Fiica mijlocie) şi Ana Toda (Fiica cea mică). Ani Creţu este romantică şi suavă şi aduce în scenă feminitatea în ambele ipostaze – Crăiasa albinelor şi Femeia Spân. Bunătatea şi răutatea sunt rezolvate admirabil de Alexandra Velniciuc în cele două portrete – Împărăteasa Roşie şi Femeia Spân. Un haz nebun care îmbină credibilul cu incredibilul oferă Alexandru Prica în rolul Calului năzdrăvan care mănâncă jar la propriu. Ciprian Niculae interpretează cu succes două personaje, Spânul cel fioros şi Fiul mijlociu. Iulian Balan este distribuit în patru roluri de care se achită admirabil: Fiul cel mare, Ursul, Al doilea Spân, Ochilă. Baba şi Sfânta Duminică sunt interpretate de Cerasela Popescu, care oferă momente de senzaţie într-o coregrafie complexă şi de o mare frumuseţe scenică, ce aduce energie pozitivă (Florin Fieroiu). Prin jocul lor dezinvolt, Ionuţ Antonie (Setilă), Cristian Boeriu (Flămânzilă), Iulian Balan (Ochilă), Oliviu-Cristian Bughiu (Lungilă) şi Marius Nănău (Gerilă) creează mici tablouri succesive de expresivitate artistică receptate nu doar de copii, dar şi de adulţi. În alte roluri se remarcă: Gabriel Iencek (Împăratul Roşu), Ioana Bîndac (Fiica Împăratului Roşu) şi Voicu Hetel (Craiul, Spân).
Privind costumele create de Maria Miu, mă gândeam la ce rol important au croitorii din teatre şi câtă muncă implică fiecare costum cu croiala şi simbolistica incluse. Decorul viu, fascinant, conceput tot de Maria Miu, oferă o lume de poveste, iar orchestraţia muzicală vibrantă şi emoţională realizată de Vlad Creţu şi imaginile video şi lighting designul de foarte bună calitate ale lui Andrei Răduţ contribuie la magia care se mută în holul teatrului, unde managerul de succes Gabriel Coveşeanu şi marea vedetă a teatrului românesc de copii, doamna Alexandrina Halic, au celebrat printr-un moment special întreaga activitate a actriţei Anca Zamfirescu, care şi-a dedicat 57 de ani din viaţă scenei Teatrului „Ion Creangă”. Au fost evocaţi şi marii fondatori, Ion Lucian şi Cornel Todea, iar un bufet asortat cu dulciuri pentru copii şi preparate pentru adulţi a încheiat o fascinantă seară de teatru.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto afiş: Alexandra Hochreiter)
Harap Alb
după Ion Creangă
Regia şi scenariul: Dan Tudor
Scenografia: Maria Miu
Video şi lighting design: Andrei Răduţ
Coregrafia: Florin Fieroiu
Muzica originală: Dan Tudor
Orchestraţia muzicală: Vlad Creţu
Distribuţia:
Harap Alb ‒ Marius Boboc
Calul ‒ Alexandru Prica
Craiul, Spân ‒ Voicu Hetel
Fiul cel mare, Ursul, Al doilea Spân, Ochilă ‒ Iulian Balan
Fiul mijlociu, Spânul ‒ Ciprian Niculae
Baba, Sfânta Duminică ‒ Cerasela Popescu
Împăratul Verde ‒ Gabriel Coveşeanu
Împărăteasa Verde ‒ Graţiela Teohari-Duban
Fiica cea mare, Albină ‒ Andreea Mera
Fiica mijlocie, Albină ‒ Andra Mirescu
Fiica cea mică, Albină ‒ Ana Toda
Crăiasa albinelor, Femeie spân ‒ Ani Creţu
Setilă ‒ Ionuţ Antonie
Gerilă ‒ Marius Nănău
Flămânzilă ‒ Cristian Boeriu
Lungilă, Primul Spân ‒ Oliviu-Cristian Bughiu
Împăratul Roşu ‒ Gabriel Iencek
Împărăteasa Roşie, Femeie spân ‒ Alexandra Velniciuc
Fiica Împăratului Roşu, Albină ‒ Ioana Bîndac
Producător: Teatrul „Ion Creangă”
Data premierei: 4 mai 2025
