O piesă numai cu cinci personaje, în regia lui Claudiu Goga, izbuteşte performanţa de a ţine trează atenţia spectatorilor pentru o naraţiune foarte clară dedicată visului american, în formatul lui mai puţin cunoscut, de coşmar.
No worries, Cătălinicika! este povestea unei fete de condiţie modestă ajunse la New York prin şansa oferită de loteria vizelor, care doreşte cu orice preţ să devină artist american, fără a beneficia de condiţii şi sprijin material, şi care ţine o legătură telefonică permanentă cu mama rămasă în România, unde se va întoarce, în final, pentru a‐şi împlini visul în România.
Piesa nu se opreşte la acest happy-end, ci continuă cu obţinerea unei noi vize pentru America după 10 ani de la căsătoria formală şi divorţul de un cetăţean american denunţat de una din amantele sale, pentru această infracţiune românca devenind suspectă.
Titlul dat piesei în limba engleză nu are acoperire în ideile vehiculate, ci mai mult derutează decât atrage spectatorii. O replică memorabilă care putea deveni şi titlul curajoasei piese este un proverb românesc plin de semnificaţii şi reflecţii actuale, şi anume Dragoste cu sila nu se poate.
Autoarea, Adelina Toma, este produsul şcolii de teatru care funcţionează în cadrul unui proiect ambiţios al Teatrului Naţional din Bucureşti desemnat tinerelor talente, Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava”, şi a fost selecţionată de bine-cunoscutul Mimi Brănescu, actor, regizor, scenarist, dramaturg şi creator al celui mai longeviv şi de succes serial românesc, Las Fierbinţi.
Scriitura este bazată pe o alternanţă dintre confesiunea dramatică a eroinei şi scenele vii şi trepidante care oglindesc momente principale şi cruciale de luptă pentru a supravieţui în jungla americană a zgârie-norilor din capitala capitalelor lumii.
Claudiu Goga alege linia simplităţii absolute şi a sincerităţii profunde în derularea acţiunii scenice care captează spectatorii de la început şi până la sfârşit.
Există, aşa cum am spus, o simplitate a comunicării directe cu publicul luat complice la poveste şi, în acelaşi timp, un simplism al discursului scenic la prima mână pentru spectatorul care reacţionează bine la poveste, tehnică care aparţine noii generaţii, foarte departe de esenţializări şi planuri superioare ale dramaturgiei generaţiilor anterioare, explicabilă prin însuşi modul de viaţă brutal de actual care desfiinţează graniţele dintre realitate şi absurd, eviscerată de metafore şi paradoxuri, cu alte cuvinte, ce-i în guşă şi-n căpuşă.
Tematica româno-americană este una de dată recentă şi face parte din realitatea globală şi aici este un punct câştigat de autoare şi de realizatorul spectacolului. Impresionează viaţa românilor ajunşi în SUA, şobolanii din subsolul blocurilor igrasioase, pline de emigranţi legali şi ilegali, în umbra faimoasei Statuia Libertăţii şi a luminilor reclamelor din Times Square, angajările la restaurante la spălat de vase, munca de semisclavi a imigranţilor, dorinţa lor de a se integra într-o societate greu de penetrat şi foarte drastică cu imigranţii, condiţiile grele financiare de integrare în sistemul american, onorariile avocaţiale, taxele şcolare etc., printre care mişună lumea căutătorilor de vize şi de mult visata cetăţenie americană.
Cadrul scenografic este foarte pregnant şi dominant scenic, de bun gust, fără excese comerciale, emblematic (Lia Dogaru) şi conferă atmosfera necesară la pachet cu muzica temperată şi adecvată şi care contribuie esenţial la plasarea în timp şi spaţiu a personajelor. Geamantanele şi rucsacul, probate la venire şi la plecare, sunt accesorii absolut necesare, la fel şi patul închiriat şi frigiderul disponibil, care construiesc interioare şi exterioare.
Proiecţiile video (Noiseloop), deşi comune, sunt racordate la contemporan, având farmec şi eleganţă nunta de la New York, interiorul restaurantelor şi minunatul spaţiu verde vibrant şi emoţionant.
Lucrurile sunt rezolvate tranşant, rapid, prin discuţii telefonice între mama rămasă în România, disperată şi agitată (Ioana Podăreanu), neîndemânatică în folosirea telefonului mobil şi a comunicării transoceanice cu fiica sa inteligentă şi curajoasă, Catinca (Teodora Colţ), această relaţie duală fiind şi cea mai emoţională. Excesiv de zgomotoasă, uneori chiar isterică, furia justificată a mamei mai trebuie atenuată. În ciuda unor stridenţe ce pot fi temperate pe parcurs, protagonista dovedeşte o memorie capabilă să reţină şi să redea un aflux de monologuri aproape interminabile şi se descurcă eficient în interacţiunile cu prietena ei dificilă, Angi (Ada Dumitru), care, între timp, obţine cetăţenia americană, cu băiatul numit Selim (Gogu Preda), un sirian naturalizat în Turcia şi stabilit în SUA, care o sponsorizează cu 3.000 de euro, sumă care include şi o partidă de sex oferită de româncă nu atât ca recompensă, cât ca răsplată oferită unui om de suflet. Avocatul la care se apelează, Miroslav Dimitrievich (Gabriel Gheorghe), izbuteşte o scenă semnificativă care trece rampa în discuţia şi disputa cu clienta sa, solicitând creşterea onorariului şi chiar şantajul.
Se joacă mult în avanscenă, spre beneficiul acustic al textului care abundă în cuvinte.
Prea mult realism strică. Mereu trebuie să existe un etaj superior de meditaţie dincolo de relatarea cotidianului bine-cunoscut. Ce dă o anumită greutate spectacolului este viziunea scenografică şi dexteritatea regizorală.
No worries, Cătălinicika! este un spectacol profesionist, pe o temă de actualitate, ce recomandă o scriitoare de teatru talentată aparţinând generaţiei care s-a născut în România în momentul aderării la NATO, redat printr-un monolog foarte frumos prezentat de protagonistă într-un rol de maraton, alături de colegii de scenă aplaudaţi în timpul şi la sfârşitul reprezentaţiei.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto afiş: Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti)
No worries, Cătălinicika!
de Adelina Toma
Regia artistică: Claudiu Goga
Scenografia: Lia Dogaru
Video design: Noiseloop
Distribuţia:
Cătălina – Teodora Colţ
Mama – Ioana Podăreanu
Angi – Ada Dumitru
Selim – Gogu Preda
Miroslav Dimitrievich – Gabriel Gheorghe
Producător: Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti
Data avanpremierei: 14 martie 2025
Data premierei: 23 martie 2025
