Veau să vă mărturisesc ceva, chiar de la început.
Când am auzit prima dată despre inteligenţa artificială – că scrie poezii, pictează portrete, compune muzică –, reacţia mea, ca dramaturg, a fost un amestec de scepticism şi curiozitate. Poate o maşină să înţeleagă cu adevărat comedia umană? Poate simţi tensiunea unui conflict în familie? Poate prinde ritmul subtextului? Tăcerea dintre două replici?
Şi totuşi, iată-ne. Trăim o vreme în care AI nu mai e o promisiune ştiinţifico-fantastică. Este aici. Învaţă de la noi, lucrează cu noi şi – dacă îi permitem – poate chiar colabora creativ cu noi.
Aşa că astăzi vă invit să privim AI-ul nu ca pe o ameninţare la adresa artei noastre, ci ca pe un aliat creativ, un coautor tăcut, un dramaturg ciudat, dar util şi, uneori… chiar un fel de poet.
Aici fac o paranteză. O altă mărturisire. Fraza de mai sus a spus-o inteligenţa artificială, nu eu. Pentru că, recunosc, precum un elev gata să profite de o oportunitate de a rezolva mai repede lecţia, l-am rugat să-mi facă tema. Nu eu îl văd dramaturg şi poet, aşa se crede el. Eu îl văd totuşi ca pe un instrument foarte eficient, care dispune de o vastă informaţie, foarte util şi chiar săritor, pentru că, după ce am terminat discuţia cu el, s-a oferit să meargă mai departe cu ajutorul: să-mi traducă textul în limba română (eu nu mai folosesc AI-ul în româneşte, care m-a dezamăgit), să mi-l livreze cu diacritice într-un format printabil şi să-i spun cu ce mă mai poate ajuta.
Să vedem împreună câteva moduri prin care inteligenţa artificială poate susţine, provoca şi inspira un dramaturg.
1. Un partener de brainstorming neobosit
De multe ori începem o piesă de teatru cu o întrebare, un personaj sau o replică care nu ne dă pace. Dar drumul de la acea scânteie la un text complet nu e niciodată drept.
AI-ul poate fi acel partener de brainstorming care nu doarme niciodată şi nu oftează când o iei de la capăt. Când cauţi răsturnări de situaţie, finaluri alternative sau variante la o idee de bază, AI-ul poate genera zeci de propuneri în câteva secunde. Nu trebuie să le accepţi pe niciuna, dar poate îţi aprind ideea de care aveai nevoie.
Îl poţi întreba: „Ce s-ar întâmpla dacă personajul meu l-ar trăda pe cel mai bun prieten, în loc de soţ?”.
S-ar putea să descoperi o direcţie pe care n-ai luat-o niciodată în calcul.
E ca şi cum ai adresa o întrebare în gol şi ceva îţi răspunde. Nu perfect, dar incitant.
2. Asistenţă pentru structură şi scene
Avem adesea o relaţie complicată cu structura. Vrem libertate, dar şi ritm, coerenţă, impact.
AI-ul poate sugera şabloane structurale, de la tragedia în cinci acte până la forme experimentale şi neliniare. Poate observa unde o scenă se lungeşte sau unde un personaj dispare prea mult timp.
Imaginează-ţi un dramaturg consultant care nu oboseşte şi nu se plictiseşte niciodată să recitească actul II.
3. Dialoguri – nu scrise în locul tău, ci alături de tine
Să fim sinceri: AI-ul nu va scrie o scenă perfectă între personajele tale şi nu va crea monologul pe care ţi-l doreşti. Dar poate genera variante. Poate propune replici pe care să le respingi, să le modifici sau care să te inspire.
Devine o oglindă, un mod de a vedea replica ta din alt unghi sau de a testa vocea unui personaj când simţi că te-ai blocat.
Nu simte emoţie, dar te poate ajuta să ajungi mai repede la a ta.
4. Cercetare la viteza gândului
Ai nevoie să ştii cât dura o călătorie cu vaporul de la Marsilia la Alger în 1890? Ce tratamente erau folosite în azilele psihiatrice în anii ʼ40? Sau cum e vremea în Bucureşti la sfârşit de octombrie?
Altădată, asta însemna ore în bibliotecă sau zile întregi căutând prin surse.
Acum? Câteva secunde.
AI-ul poate sintetiza rapid informaţii din mai multe surse şi îţi oferă un punct de plecare solid. Gândirea e tot a ta, dar datele ajung mai repede.
5. Limbaj, traduceri şi accesibilitate
Dacă lucrezi în mai multe limbi, AI-ul poate ajuta cu traduceri, nu perfecte, dar inteligente, adaptabile. Poţi experimenta cu dialecte, cu argouri, cu forme poetice în mai multe limbi.
Pentru dramaturgii cu dizabilităţi de vedere, dificultăţi de mobilitate sau stiluri de lucru neurodivergente, AI-ul poate dicta, citi cu voce tare, formata texte sau chiar rezuma documente lungi.
Nu rezolvă totul, dar face mai multe lucruri posibile.
6. AI-ul nu înlocuieşte scriitorul. Îţi aminteşte că TU eşti scriitorul
Să fim clari: AI-ul nu are copilărie. Nu se îndrăgosteşte. Nu plânge când îi moare un părinte şi nu stă treaz toată noaptea de frica eşecului.
Nu ştie cum e să fii om.
Dar poate reflecta tipare din poveştile noastre. Ne poate întoarce vocile într-un mod ciudat şi revelator. Poate oferi idei, fricţiune, surprize şi, uneori, poezie.
Dar TU, dramaturgul, tot tu alegi. Tot tu simţi. Tot tu modelezi.
Dacă te-ai blocat, e o scânteie.
Dacă te grăbeşti, e o frână.
Dacă eşti copleşit, e o hartă.
AI-ul nu e aici să scrie piesa ta. E aici să te ajute să o scrii mai bine.
În încheiere: Cortina se ridică şi TU eşti Autorul
Teatrul rămâne mereu un act profund uman. Dramaturgul se adresează publicului şi spune: Apropiaţi-vă. Am ceva să vă arăt despre noi.
Asta nu s-a schimbat. Şi nu se va schimba.
Dar poate că, alături de AI, vei ajunge acolo mai repede. Sau mai adânc. Sau cu o perspectivă pe care nu ai fi avut-o altfel.
În această lume creativă în transformare, AI-ul nu e rivalul tău. Nu e înlocuitorul tău.
În cel mai bun caz, e asistentul tău, editorul tău, scânteia ta de nebunie.
Nu e vocea ta.
Dar te poate ajuta să o regăseşti iar şi iar.
Vă mulţumim!
Marilena DUMITRESCU, dramaturg, prozator, scenarist, umorist, şi asistentul său, AI
(Foto generată cu AI)
