Ciuleandra este un dans frenetic rural inventat de ţăranii de la 1907, care ţopăiau prin noroaie atunci când erau ucişi pentru revoltă şi a devenit un motiv de roman scris de Liviu Rebreanu în anul 1927, la puţin timp după încheierea Războiului Mondial, acţiunea petrecându-se într-o comună a judeţului Argeş de astăzi. Dramatismul extrem al naraţiunii l-a inspirat şi pe Sergiu Nicolaescu, care a produs un film de succes în 1985, cu vedete care în mare parte nu mai sunt în viaţă.
În mulţimea de adaptări şi de piese străine care se joacă în România nu în sistem de barter, dramatizarea romanului Ciuleandra de către doamna Angelina Roşca-Ichim, dramaturg, critic de teatru, profesor universitar din Chişinău, şi montarea acesteia de tânărul regizor Dumitru Acriş, tot din Chişinău, pot fi considerate un spectacol-eveniment oferit de Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroşani.
Sectacolul s-a jucat într-un format original pe scena Sălii Mari a Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti, în cadrul Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio, ediţia a 28-a, ce a recompus prin extensie capacitatea Sălii Studio, oferind în plus o altă arhitectură interioară şi determinând şi o altă formă de exprimare a proiecţiilor video de mare efect, într-un fel de ciuleandră a imaginilor.
Spectatorii au stat chiar pe scena circulară, ca în perioada medievală, aproape de atingere cu actorii în câteva situaţii, rezultatul fiind o simbioză între public şi personaje.
Ciuleandra este o poveste de criminalitate involuntară prin strangularea unei soţii, Mădălina (Patricia Buraga), de către un soţ deja dereglat mintal, Puiu Faranga (Mihai Rădulea), şi care provenea din aristocraţia românească a timpului respectiv, tatăl criminalului, Policarp Faranga (Cosmin Brehuţă), fiind ministru şi având o puternică influenţă prin abuz de putere faţă de prefect (Daniel Cergă), procurorul de caz (Mihai Alexandru), directorul de spital şi medicii – doctorul Ursu (Dorin Ceagoreanu), doctoriţa (Irina Bodea-Radu) – care se ocupau de minimalizarea omorului respectiv. Există o singură posibilitate de salvare a fiului ministrului, dacă Puiu este declarat bolnav psihic, în caz contrar rămânând să facă puşcărie pentru crima comisă. Dar unde-i lege, e şi tocmeală şi unde e putere, se poate încălca orice lege.
Acţiunea poveştii se petrece în interiorul spitalului, chiar la morgă, unde Mădălina, fiica unui ţăran, adoptată şi măritată de familia boierului-ministru politic cu fiul său, Puiu, posesor de antecedente medicale şi penale, îi uşurează mult tratamentul şi posibilitatea fugii din unitatea medicală, dar şi din ţară.
Tensiunea dramatică ne aduce în memorie Năpasta lui Caragiale şi celebra nuvelă O făclie de Paşte. Spectacolul pune în evidenţă clară cel puţin trei năpaste, prima fiind strangularea Mădălinei, a doua – mizeria ţăranului român care îşi vinde fata boierului ca pe o vacă şi ultima năpastă fiind corupţia enormă din sistemul de sănătate, dar şi traficul de influenţă a personalului medical şi nu numai.
Acţiunea se petrece în mai multe decoruri, predominant fiind cel spitalicesc, dar şi în alte spaţii sugerate de dinamica naraţiunii. Toate personajele sunt îmbrăcate în albul spitalicesc, inclusiv părinţii Mădălinei (Mihai Sima şi Oana Liciu-Gogu), care se vântură în diferite direcţii – intrări, ieşiri, staţionări, dansuri, bătăi – executate de artişti cu multă carismă scenică.
Dramatismul este atroce şi actorii performează cu multă energie şi sinergie faţă de un public receptiv, căci limba vorbită este limba românească şi spiritul negativ şi pozitiv ne este atât de familiar. Petrecerea şi cele două dansuri sunt executate impresionant în ritmuri agresive şi rău prevestitoare. Regia (Dumitru Acriş) surprinde foarte bine anatomia caracterelor prinse în această horă în care se joacă destine. Efortul artistic este deosebit şi lăudabil.
În pofida costumelor standard-metaforice, ies în evidenţă clasele sociale, iar prăpasia dintre ele conţine o scenă memorabilă cu părinţii Mădălinei. Actorii Mihai Sima şi Oana Liciu-Gogu au de jucat o ciuleandră în doi, mama fiind împotriva adopţiei fetei, iar tatăl, strivit de datorii şi necazuri şi de propriile sale vicii, insistă şi reuşeşte să şi vândă pentru 50.000 de lei fata unică familiei ministeriale, aşa că Mădălina devine franţuzită, Madeleine, și intră în lumea bogaţilor, unde îşi va găsi sfârşitul, întrucât ea nu poate răspunde cu iubire către soţ, câtă vreme a fost îndrăgostită de un alt ţăran ajuns medic.
În rolul foarte dificil dintre normalitate şi demenţă incipientă sugerată, din care nu lipsesc crizele de isterie şi atitudinile paradoxale, Mihai Rădulea domină întregul spectacol cu forţa dramatică şi capacitatea de introvertire, exteriorizare şi portretizare exactă a personajului de bani gata Puiu Faranga, partea sa de dificultate scenică fiind destul de complexă, având şi un text prolix, cu dialoguri cu multe personaje ce necesită o mai clară frazare în anumite situaţii ale adverbialului abundent de pe scenă, care diferă faţă de limbajul stradal.
Patricia Buraga, în rolul Mădălinei, care apare în viaţă, dar şi în amintire, oferă candoarea şi puritatea unei virgine intrate în nobilime, vioaie şi empatică.
Cosmin Brehuţă este un Policarp Faranga credibil, ce aminteşte vizibil de un cap de familie care face tot posibilul să-şi apere fiul ucigaş. Sângele apă nu se face şi actorul are sângele rece necesar pentru a trece peste un cadavru.
Notabile sunt şi scenele dintre tată şi fiu, dar şi prestaţia doamnei Izabela Badovics în rolul surorii ministrului, Tanti Matilda, o blondă carismatică.
Mihai Sima e tatăl oribil al Mădălinei, jucat impecabil în mârlănia şi duplicitatea lui, iar în rolul mamei Mădălinei, Oana Liciu-Gogu oferă unul din cele mai reuşite momente scenice în care joacă perfect intuiţia unei mame şi divulgă imoralitatea soţului cu care este obligată să convieţuiească.
Dorin Ceagoreanu performează în rolul doctorului Ursu, rol foarte dificil şi important în structura naraţiunii.
Discretă şi plăcută este şi doctoriţa interpretată de Irina Bodea-Radu, manager al Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroşani care a oferit Festivalului de la Piteşti cel mai complex spectacol românesc de dramă.
Autorităţile locale sobre şi corupte sunt bine redate şi cu aerul contemporan de către actorii Mihai Alexandru (procurorul Săvulescu), Daniel Cergă (prefectul Nicolae Spahiu), Robert Vladu (gardianul Andrei Leahu).
Din distribuţie mai fac parte: Bogdan Constantin Tălmaciu, Simona Codreanu şi Andrei Şchiopu.
Toţi dansatorii ciulendrei şi participanţi simultan la petrecerea ministrului au oferit momente cu totul deosebite, atent lucrate (coregrafia: Ştefan Lupu) şi unanim apreciate de spectatori.
Experimentatul Dumitru Acriş a valorificat inventiv şi atractiv scenografia unui spaţiu neconvenţional de largă respiraţie, unde au fost proiectate video imagini sugestive în cascadă şi un uriaş candelabru.
Organizat cu sprijinul generos al Consiliului Judeţean Argeş, noua ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio betonează o tradiţie şi construieşte solide punţi de colaborare scenică cu multiple instituţii de teatru din toate colţurile ţării şi din străinătate, devenind astfel un fenomen cultural efervescent şi eficient educaţional.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
Ciuleandra
după romanul lui Liviu Rebreanu
Dramatizarea: Angelina Roşca-Ichim
Regia artistică şi scenografia: Dumitru Acriş
Coregrafia: Ştefan Lupu
Distribuţia:
Puiu Faranga – Mihai Rădulea
Mădălina – Patricia Buraga
Doctorul Ursu – Dorin Ceagoreanu
Policarp Faranga, tatăl lui Puiu – Cosmin Brehuţă
Tanti Matilda, sora acestuia – Izabela Badovics
Tatăl Mădălinei – Mihai Sima
Mama Mădălinei – Oana Liciu-Gogu
Doctoriţa – Irina Bodea-Radu
Procurorul Săvulescu – Mihai Alexandru
Gardianul Andrei Leahu – Robert Vladu
Prefectul Nicolae Spahiu – Daniel Cergă
Figuraţie – Bogdan Constantin Tălmaciu, Simona Codreanu, Andrei Şchiopu
Producător: Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani
Data premierei: 19 – 20 ianuarie 2024
Spectacol prezentat vineri, 16 mai 2025, în cadrul Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio, de la Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti
