Am văzut noua premieră a Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, spectacolul Cântarea cântărilor, în regia domnului Alexander Hausvater, prezentată publicului în cadrul celei de a X-a ediţii a TES FEST.
Alexander Hausvater este un regizor singular în spaţiul teatrului românesc şi european, un regizor cu o imaginaţie extraordinară, înclinată mereu să exploreze spaţii necunoscute, să iasă din rutină, din banal, din normal. Un regizor care vede realitatea (realităţile) din unghiuri imposibile, la care nu te-ai fi gândit, realitate care, reconstruită în mintea lui, este pusă apoi în spectacolele sale, de o îndrăzneală şi originalitate care te debusolează.
Cunoscând cartea Cântarea cântărilor din Biblie, una din marile cărţi de poezie ale literaturii universale, şi cunoscându-l şi pe Alexander Hausvater, despre care am scris un eseu exhaustiv (încercând să-i cuprind într-o viziune personalitatea şi opera), m-am tot gândit înainte de a viziona spectacolul (cunoscându-i cât de cât gândirea regizorală) cum va arăta Cântarea cântărilor în viziunea lui.
Dl Alexander Hausvater vede astfel spectacolul creat de el şi de întreaga echipă cu care a lucrat, cu un efort titanic:
Cântarea cântărilor „este un spectacol despre realizarea potenţialului de iubire, despre necesitatea supravieţuirii prin iubire, caracterizat de ritm spectacular, muzică, videoproiecţii. Miza acestui spectacol este descoperirea cuvintelor lui Solomon. Un performer interpretează ceva pe scenă ce aminteşte de o frază din 《Cântarea cântărilor》 şi astfel se redescoperă pe sine, prin revenirea la frazele lui Solomon. Este vorba de căutarea idealului, a potenţialului din noi rămas nerealizat, nevalorificat. Scenariul este realizat din poveşti, întâlniri, relaţii, visuri, labirint de oameni şi căutarea sensului real, profund al frazelor lui Solomon, al visului şi a realizării visului. Căci, în societatea modernă, oamenii se întâlnesc, însă nu se mai ating, nu realizează iubirea. Când treci prin diverse evenimente ale vieţii, auzi în tine citate din 《Cântarea cântărilor》, la care rezonezi în funcţie de experienţă şi de momentul din viaţă în care te afli” (Alexander Hausvater).
Aşa este, cum zice autorul spectacolului. Aceasta este însă o „poză oficială” cât se poate de esenţializată a ceea ce se întâmplă pe scenă, oferită chiar de regizor.
Asistând la spectacol, am avut încă de la început senzaţia unei cavalcade imagistice, sonore, ritualice, simbolice care vine către tine şi pe care o receptezi cu toată fiinţa ta. Nimic nu aminteşte de poezia dulce, înţeleaptă, pură, divină, sacerdotală creată de marele poet David în Antichitate. Spectacolul Cântarea cântărilor este o sinteză organică, vastă, o valpurgie, dans, muzică, poezie, gestică, încărcate de semnificaţii care te trimit în toate direcţiile. Ai impresia că asişti la un imens ritual încărcat de istorie, de mitologie, de energie şi de substanţă, care înglobează în el toate artele şi care îţi striveşte simţurile.
În primul rând, te impresionează „desfăşurarea imagistică, sonoră, coregrafică de forţe” care dă energie şi grandoare spectacolului, numărul mare de actori care evoluează pe scenă, majoritatea actorilor TES, câţiva fiind studenţi de la Teatru (foarte talentaţi).
Pentru că toţi actorii au evoluat la superlativ, cu un consum enorm de energie şi de talent, îi amintim pe toţi: Veaceslav Grosu, Iolanda Covaci, Geni Brenda Vexler, Marius Călugăriţa, Cristina Cîrcei, Darius Daradici, Mircea Dragoman, Mircea Drîmbăreanu, Natalie Ester, Arabela Neazi, Viorica Predica, Luana Stoica, Dorina Păunescu, Feras Sarmini, Denisa Beşleagă, Radu Catană, Remus Stănescu, Vlad Ciofiac, Silviu Stănescu, Maria Dinulescu, Andreea Telehoi.
După mai bine de zece minute de la începutul spectacolului, încep să descifrez scene, secvenţe din desfăşurarea dinamică a spectacolului. Sunt scene din istoria Israelului, din viaţa creatorului spectacolului. Spectatorul desluşeşte cu claritate scena din Geneză, scena din Războaiele Israelului, Holocaustul, potopul, Don Quijote, toate văzute sau, mai bine zis, exprimate prin lentila mare a dragostei. În dansuri ritualice, personajele se întâlnesc, mimează sărutul, actul creaţiei, se despart, ca să se întâlnească iar.
Câteva zile am lăsat scenele să dospească în minte… Fără îndoială, putem spune că spectacolul îşi excedează Creatorul. Cântarea cântărilor este o cosmologie a poporului lui Israel, încărcată cu o bogăţie de informaţii, de sentimente şi de semnificaţii, toate într-un univers halucinant. E un spectacol greu, de substanţă, dens, plin de energie, cu o coregrafie amplă, sugestivă, încărcată de simboluri, despre iubire, despre speranţă, despre înfrângeri şi suferinţă, despre trecut, despre prezent şi despre viitor, despre depăşirea limitelor umane. Istorie şi visare, cântare, cădere şi înălţare, rătăcire, vis şi regăsirea poporului evreu, a evreului simplu în viaţă şi în istorie.
Scenografia domnului Vladimir Turturica creează o ingenioasă construcţie scenică, în universul căreia se desfăşoară, curge venind către tine întreaga cosmologie a spectacolului. De o parte şi de alta a scenei se observă doi pereţi de metal înclinaţi într-un unghi care se lărgeşte către Înalt. Sunt structuri metalice asemenea unor ferestre mici, pe care actorii se vor urca, vor dansa, îşi vor contorsiona trupurile, vor cânta şi vor recita. Semnificativă este deschiderea către cer a celor două structuri metalice, care sugerează venirea printr-un canion a trecutului şi a prezentului către tine. Apoi, gândul te duce la marea care s-a dat la o parte ca să iasă Moise din Egipt. Spectacolul este despre urcarea prin istorie a poporului lui Israel, despre încercările prin care a trecut şi trece, despre sclavie şi libertate, despre victoria lui, toate acestea privite prin „ceaţa epistemologică” a iubirii şi a credinţei.
Cântarea cântărilor, în viziunea lui Alexander Hausvater, este un spectacol imens, greu, aproape zdrobitor (după o oră am simţit o apăsare în piept şi cum îmi creşte tensiunea), este un spectacol memorabil, care cuprinde în el întreaga istorie şi mitologie a poporului evreu. Întreaga echipă care a participat la crearea spectacolului a construit un monument de cultură în arta teatrală evreiască şi românească.
Îi amintim şi pe ceilalţi artişti care au contribuit la crearea unui spectacol de dimensiuni impresionante, încărcat de energie, de semnificaţii culturale şi istorice, ca un munte: H. Hirsch (traducerea în limba idiş), Sorin Rosen (traducerea în limba română), Viorica Petrovici (costumele), Gabriel Basarabescu (muzica), Liliana Iorgulescu (coregrafia), Constantin Şimon (video design), Alin Popa (lumini).
Îi felicităm din toată inima pe toţi creatorii memorabilului spectacol teatral Cântarea cântărilor, în regia lui Alexander Hausvater, şi îi îndemnăm pe iubitorii de teatru să-l vadă neapărat: îi va urmări toată viaţa.
Cronică de Ştefan DUMITRESCU, dramaturg, poet, prozator, critic literar
Cântarea cântărilor
Traducerea în limba idiş: H. Hirsch
Traducerea în limba română: Sorin Rosen
Regia: Alexander Hausvater
Decor: Vladimir Turturica
Costume: Viorica Petrovici
Muzica: Gabriel Basarabescu
Coregrafia: Liliana Iorgulescu
Video design: Constantin Şimon
Lumini: Alin Popa
Distribuţia:
Veaceslav Grosu • Iolanda Covaci • Geni Brenda Vexler • Marius Călugăriţa • Cristina Cîrcei • Darius Daradici • Mircea Dragoman • Mircea Drîmbăreanu • Natalie Ester • Arabela Neazi • Viorica Predica • Luana Stoica • Dorina Păunescu • Feras Sarmini • Denisa Beşleagă • Radu Catană • Remus Stănescu • Vlad Ciofiac • Silviu Stănescu • Maria Dinulescu/ Andreea Telehoi
Producător: Teatrul Evreiesc de Stat
Data premierei: 21 mai 2025
