Pe Netflix: „Ca fetele” – o comedie super simpatică

Trofeul „Cel mai bun film” la Festivalul Bucharest Best Comedy Film

0
145

Judecând după scorul (nedprept de mic) de pe Cinemagia, probabil că unii bărbaţi vor strâmba puţin din nas la această comedie super simpatică, care îi satirizează, motiv pentru care o recomand călduros doamnelor şi domnişoarelor care caută o poveste amuzantă, dar inteligentă pe Netflix.

Ca fetele, o odisee feministă despre prietenie, iubire, trădare şi adaptare, se remarcă prin spiritul contemporan, bunul gust şi o estetică occidentală. Regizat de talentata Camelia Popa şi scris de la fel de talentata Lia Bugnar, după o idee a actorului Tiberiu Ioana, filmul este o comedie romantică gen Sex and the City pentru generaţia mamelor – Cela (Adriana Trandafir), florăreasa excentrică şi uitucă, arhitecta Silvia (Maia Morgenstern) şi Rozana (Aura Călăraşu), avocata raţională şi elegantă – alături de copiii lor maturi, Radu (Tiberiu Ioana) şi Clara (Lora).

Comedia este o pasăre rară în cinematografia românească, un gen adesea privit cu o sprânceană ridicată şi tratat ca o rudă mai puţin sofisticată a dramelor sociale care iau premii în circuitul european de festivaluri. În realitate însă, comedia este o artă delicată, mult mai greu de realizat decât pare – să creezi momente care să stârnească râsul fără să cazi în ridicol este un echilibru fragil pe care Ca fetele îl păstrează admirabil.

Povestea începe cu Cela (Adriana Trandafir), o florăreasă boemă şi uitucă, care îşi abandonează florăria idilică pentru a merge cu prietena ei, Rozana (Aura Călăraşu), o avocată sofisticată şi revelaţia – pentru mine – a acestui film, pentru a-i face o vizită neanunţată arhitectei Silvia (Maia Morgenstern), pe care doreşte să o consoleze pentru trădarea soţului, aflată la puţină vreme după moartea recentă a acestuia.

Această trădare devine catalizatorul unei epopei absurde care explorează, cu umor acid şi replici fireşti, pline de ironie şi dublu sens, toate tabuurile legate de loialitatea în căsnicie şi sex. Şi da, aici intervine feminismul: un feminism inteligent, cu o atitudine ireverenţioasă faţă de o puzderie de subiecte tabu prezentate de obicei doar din punctul de vedere al bărbaţilor (cu care multe femei, iată, nu sunt de acord).

Unul dintre punctele forte ale filmului Ca fetele îl reprezintă interpretările remarcabile ale Maiei Morgenstern şi Aurei Călăraşu, care aduc pe ecran două personaje feminine extrem de bine conturate, profunde şi credibile.

Maia Morgenstern reuşeşte să transmită cu o subtilitate excepţională durerea unei femei care descoperă o trădare tulburătoare la puţin timp după ce şi-a pierdut soţul. Silvia, arhitecta interpretată de Morgenstern, este un amestec fascinant de forţă şi fragilitate, iar actriţa manevrează aceste nuanţe cu o măiestrie desăvârşită. Comicul ei este reţinut şi implicit, fără nicio stridenţă. Maia Morgenstern demonstrează încă o dată de ce este una dintre cele mai mari actriţe ale României.

Aura Călăraşu, pe de altă parte, impresionează prin naturaleţea cu care îşi construieşte personajul Rozana, o avocată pragmatică şi elegantă, dar nu lipsită de sensibilitate. Interpretarea sa echilibrată aduce o anume graţie şi inteligenţă emoţională în fiecare scenă. Rozana este o prietenă devotată, dar şi o femeie care navighează cu graţie dilemele morale şi personale. Aura Călăraşu creează un personaj ancorat în realitate, cu care publicul poate empatiza cu uşurinţă. Prin gesturi mici şi replici livrate impecabil, actriţa îşi transformă personajul într-un punct de sprijin pentru întreaga poveste.

Personajul Adrianei Trandafir (Cela) suferă uneori de o stridenţă comică neverosimilă, subliniată de costumul cu şalvari, un pic cam prea teatral pentru film. Personajul e gândit un pic cam ca un Big Lebowski feminin sau un fel de Amelie de vârsta a treia. Dar Big Lebowski este mereu cool, iar Amelie are un X factor pentru care ţi-e mereu dragă, două calităţi care uneori lipsesc Celei, o femeie vibrantă şi plină de culoare, dar cam aproape de genul clovn.

Chimia dintre cele trei prietene, Maia Morgenstern, Adriana Trandafir şi Aura Călăraşu, este autentică. Pe lângă aceste doamne şi copiii acestora, talentatul Tiberiu Ioana şi exploziva Lora, filmul introduce şi un personaj gay, nelipsit din toate filmele occidentale, care îşi caută locul, cam zgomotos, în realitatea autohtonă: Berti, un hairstylist gay care se luptă să îşi asume identitatea în public şi frumos jucat de Emil Rengle. Dacă povestea lui Berti de asumare a homosexualităţii flamboaiante este servită un pic cam didactic, cea a Clarei, un personaj secundar oarecum simetric, este construită mai organic şi mai subtil. Foarte buni sunt şi Marian Râlea, în rolul soţului cumsecade, şi frumoasa Alina Eremia, în rolul fetei care îşi caută norocul la agenţiile matrimoniale.

Dialogurile Liei Bugnar sunt fireşti şi mereu spirituale, iar interpretările actoriceşti sunt excelente. Un alt punct forte al filmului este modul în care este redescoperit şi prezentat oraşul Ploieşti. Filmele româneşti nu sunt neapărat recunoscute pentru captarea urbanismului cu o notă de „glamour” sau distanţă critică (motiv pentru care multă lume le şi evită), dar aici, oraşul Ploieşti, filmat cu multe aerialuri, devine un personaj în sine, atractiv, care demonstrează că putem să facem şi noi filme plăcute ochiului, ca în Vest (director de imagine: Lulu de Hillerin).

În concluzie, Ca fetele promite (mai ales) doamnelor o seară delectabilă pe Netflix! Sigur, unele situaţii par trase de păr, dar tocmai acest contrast între realismul personajelor şi absurditatea situaţiilor asigură deliciul trăsnit al acestui film.

Recenzie de Alexandra ARES

(Foto: cinemagia.ro)

 

CA FETELE

Regia: Camelia Popa

Scenariul: Lia Bugnar

Producător: Tiberiu Ioana

Producător executiv: Camelia PopaAlexandra Butnaru

Imagine: Lulu de Hillerin 

Montaj: Ovidiu Văcaru

Coloană sonoră: Vlad Isac

Design de producţie: Ştefan Constantinescu

Sunet: Sorin Neagu 

Distribuţia:

Maia Morgenstern – Silvia

Aura Călăraşu – Rozana

Adriana Trandafir – Cela

Marian Râlea – Mitu

Tiberiu Ioana – Radu

Lora – Clara

Cătălin Căţoiu – Virgil

Alina Eremia – Sabina

Emil Rengle – Berti

Mircea Andreescu

Cezar Ouatu

Adi Gheo

Ilie Gâlea

Data premierei: 13 septembrie 2024

Premii obţinute la Festivalul Bucharest Best Comedy Film 2024, ediţia a VI-a:

• Marele Premiu – Cel mai bun film de comedie

• Cea mai bună interpretare – rol principal: Maia Morgenstern 

• Cel mai bun actor – rol secundar: Marian Râlea

Alexandra Ares
Alexandra Ares este critic de teatru, dramaturg, romancier, scenarist şi producător de televiziune, născută în România şi naturalizată în SUA, unde a trăit 20 de ani. Are un doctorat în teatrul american contemporan şi studii de teatrologie la UNATC. De asemenea, are o specializare în Foreign Policy şi Global Political Economy la London School of Economics. A lucrat ca realizatoare la Redacţia Teatru a TVR (emisiunile „Gong”, „Scena”, „Maeştrii teatrului românesc”), corespondent TVR la New York, producător de ştiri interne la CBS News din New York, director de comunicare la ONU şi Programul ONU pentru Dezvoltare etc. Este autoarea, printre altele, a romanelor „Visătoarele” şi „Viaţa mea pe net” (Polirom), a cărţii de analiză dramatică „Sam Shepard: Rebelul rigorii mortale” (Tracus Arte), a colecţiei de piese „Teatru românesc contemporan” (Editura Academiei Române), care a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor din 2023. Spectacolul ei, „Frumoasa adormită şi trezită”, a fost nominalizat la Premiile UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic (regia: Diana Mihailopol). Comedia ei, „O bunică de milioane”, scrisă în colaborare cu Dinu Grigorescu, se joacă la Teatrul Dramaturgilor Români din Bucureşti. În 2023, a avut câteva spectacole-lectură şi la New York. Este membru al Comitetului de conducere al Filialei Bucureşti – Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România şi membru UNITER. A fost membru al PEN New York. Este câştigătoarea premiilor Next Generation Indie Awards (NYC) şi Readers Favorite (Miami), finalista premiilor BOTYA Awards (Chicago) şi laureata premiului Filialei Bucureşti – Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România. www.alexandra-ares.com www.fundatiaspiritromanesc.ro