Prin punerea în scenă a piesei într-un act a lui Hugo von Hofmannsthal, Nebunul și Moartea, la Teatrul Bulandra din Târgoviște, regizorul Dragoș Galgoțiu demonstrează încă o dată de ce este considerat un maestru al meseriei sale. Spectacolul său este o meditație de o frumusețe tulburătoare despre viață, regret și inevitabilitatea morții, adusă pe scenă cu o sensibilitate și o imaginație remarcabile.
În centrul piesei se află Claudio, un nobil înstărit a cărui viață a fost marcată de detașare emoțională, ocazii ratate și o profundă incapacitate de a forma legături umane autentice. Liviu Cheloiu oferă o interpretare magnifică, echilibrând sarcasmul tăios cu melancolia profundă și compasiunea. Rolul pare creat special pentru acest actor versatil, care surprinde fiecare nuanță a conștiinței de sine tragice a lui Claudio, pe măsură ce acesta realizează, mult prea târziu, golul vieții pe care a trăit-o.
Pe măsură ce moartea se apropie, figuri din trecutul lui Claudio se ivesc în fața sa: mama sa, o fostă iubită și un prieten din copilărie. Fiecare poartă cicatricile neglijenței, dezamăgirii sau cruzimii emoționale. Aparițiile lor alcătuiesc un bilanț emoționant, obligându-l pe Claudio să se confrunte cu consecințele unei vieți risipite în vanitate și indiferență. Piesa nu oferă însă nicio răscumpărare facilă. Promisiunea de a se schimba vine abia când schimbarea nu mai este posibilă.
Deosebit de memorabilă este interpretarea lui Constantin Florescu în rolul Morții. În loc de un spectru înfricoșător, Moartea apare ca un tovarăș agil, aproape jovial, îmbibat de subtile accente comice care conferă spectacolului căldură și ironie deopotrivă. Prestația lui Florescu este captivantă, iar imaginea finală a Morții conducându-l pe Claudio într-un dans spre dincolo de existența pământească este la fel de emoționantă pe cât este de de neuitat.
Mara Opriș stăpânește scena în rolul mamei lui Claudio, oferind o interpretare de o intensitate extraordinară. Autoflagelarea neîncetată a personajului său este întruchipată cu o asemenea angajare emoțională, încât devine în același timp tulburătoare și copleșitoare. Opriș transformă vinovăția maternă într-o forță de grandoare tragică.
La fel de remarcabile sunt costumele minunat de excentrice semnate de Oana Păunescu, care îmbogățesc atmosfera simbolică a spectacolului și oferă un festin vizual pe toată durata serii. Designul lor inventiv se potrivește perfect limbajului teatral oniric al lui Galgoțiu.
La mai bine de un secol de la scriere, piesa lui Hofmannsthal rămâne uimitor de actuală. Reflecțiile sale despre sensul vieții, certitudinea morții și importanța de a trăi în prezent răsună puternic într-o epocă marcată de incertitudine, anxietate și convulsii globale. Spectacolul lui Galgoțiu pune în lumină aceste teme atemporale fără a deveni vreodată apăsător.
Ceea ce face în cele din urmă acest spectacol atât de convingător este bucuria palpabilă și angajamentul total al ansamblului. Încă din primele momente, actorii stabilesc o conexiune imediată cu publicul, aducând ușurință, vitalitate și umanitate unui text profund filozofic. Energia lor susține spectacolul fără efort, făcând ca cele nouăzeci de minute să pară să treacă într-o clipită.
Ai impresia că organizatorii Festivalului BABEL au oferit publicului internațional un dar special — iar acel dar a sosit direct peste rampă. Spectacolul s-a dovedit o experiență teatrală completă și pe deplin satisfăcătoare, pe care publicul a răsplătit-o pe drept cu aplauze prelungite și entuziaste.
Această montare a piesei Nebunul și Moartea este o raritate teatrală: intelectual stimulantă, emoțional emoționantă și vizual fermecătoare. Este un spectacol care persistă în minte mult după ce cade cortina — o puternică reamintire a capacității unice a teatrului de a confrunta marile întrebări ale vieții cu frumusețe, imaginație și grație.
Dieter TOPP, invitat din Germania la BabelFest
