Am aflat cu bucurie că Andrei Şerban se reîntoarce pe scena TNB şi începe vineri, 20 septembrie, repetiţiile cu Mary Stuart, o piesă despre puterea feminină… care, ironic, rămâne în continuare dominată, povestită şi interpretată doar de bărbaţi.
Decizia noii direcţii de a-l reinvita pe Andrei Şerban este binevenită – regizorul a lipsit nemotivat de pe scena „Ion Caramitru” a teatrului pe care l-a condus cu glorie în anii ’90, timp de 32 de ani. În acelaşi timp, ne reaminteşte totuşi că în România secolului XXI, denumit pe plan global secolul feminin, repertoriile şi marile scene ale teatrelor rămân în continuare închise pentru majoritatea femeilor dramaturg şi regizoare, aşa cum s-a comentat pe larg în ultimul timp, cel mai recent la Festivalul „Cătălina Buzoianu” de la Iaşi.
În acest răstimp, pe marea scenă a TNB au fost aprobaţi doar regizori bărbaţi (şi inspiraţi, şi mai puţin inspiraţi), cu excepţiile notabile ale regizoarei Beatrice Rancea (la vremea respectivă Beatrice Bleonţ, soţia principalei vedete a Naţionalului) şi a Alexandrei Badea – care era deja jucată pe scenele Naţionalelor din Franţa şi care, dacă nu mă înşel, a fost şi singurul dramaturg feminin român montat pe scena „Ion Caramitru” de la Revoluţie, adică în ultimii 35 de ani! E adevărat că au existat câteva regizoare şi dramaturgi femei care au avut şansa să fie invitate la TNB, dar pe scenele mici, cu bugete mici. Scena mare a rămas un fel de… Arabia Saudită artistică (ca multe alte forumuri culturale de elită româneşti, unde femeile duc mai mult cafele şi îndeplinesc roluri de suport adminstrativ sau PR).
Desigur, alegerile repertoriale precum Mary Stuart sau remake-ul cu Hedda Gabler (făcut în iarnă de Thomas Ostermeier) ne amintesc că genul masculin încearcă totuşi să fie în pas cu moda şi receptiv la „problema feminină” (la fel de imposibil de rezolvat ca şi „problema palestiniană”?), alegând să monteze, dacă nu piese contemporane scrise de românce, măcar piese clasice străine cu protagoniste puternice, reinterpretate într-o cheie contemporană, succese sigure, cunoscute şi apreciate deja în alte părţi.
După succesul de anul acesta cu Oedip-ul lui Robert Icke la Teatrul „Bulandra” – spectacol nominalizat la Premiile UNITER, care prezenta o Iocasta modernizată, formidabil jucată de Cerasela Iosifescu (câştigătoare a premiului UNITER pentru cea mai bună interpretare feminină) –, Andrei Şerban continuă deci colaborarea cu talentatul Robert Icke, tradus în limba română de Irina Velcescu.
În distribuţia noului spectacol semnat de Andrei Şerban vom regăsi atât actori consacraţi de la TNB, cât şi invitaţi din alte teatre. Minunatele Raluca Aprodu (care poate fi văzută şi în rolul titular din Hedda Gabler) şi Nicoleta Lefter (împrumutată de la Odeon şi câştigătoare a unui premiu de interpretare la Festivalul „Cătălina Buzoianu” din Iaşi) vor da viaţă marilor regine engleze. Alături de ele vor juca, în ordinea autorului, Ofelia Popii, Florin Aioane, Claudiu Bleonţ, Marius Bodochi, Mihai Călin, Mihai Calotă, Florin Călbăjos, Tudor Cucu-Dumitrescu, Conrad Mericoffer, Ştefan Mihai, Ciprian Nicula şi Emilian Oprea.
Mary Stuart de Robert Icke este o adaptare modernă a piesei Maria Stuart scrisă de Friedrich Schiller în 1800. Icke, dramaturg şi regizor britanic cunoscut pentru abordările sale inovatoare, a reimaginat piesa pentru a-i conferi un aer contemporan, păstrând în acelaşi timp drama intensă şi temele puterii politice, moralităţii şi identităţii. Piesa aduce în discuţie rivalitatea istorică dintre două femei aflate la putere într-o lume dominată de bărbaţi, un ecou care se resimte şi astăzi pe scena românească.
Povestea se concentrează pe conflictul vechi din secolul al XVI-lea dintre Mary, regina Scoţiei, şi verişoara ei, regina Elisabeta I a Angliei. În centrul tensiunii dramatice stau încarcerarea lui Mary şi frământările Elisabetei privind semnarea ordinului de execuţie al verişoarei sale. Pe fundalul diviziunilor religioase dintre protestanţi şi catolici, rivalitatea personală dintre cele două regine devine un simbol al luptei pentru supravieţuire şi putere.
Mary Stuart în regia lui Robert Icke a avut premiera la Almeida Theatre din Londra în 2016, iar combinaţia de scenografie modernă, limbaj accesibil şi teme atemporale a contribuit la succesul critic al piesei. Producţia a fost descrisă ca fiind atât profundă, cât şi emoţionantă, reuşind să rezoneze cu discuţiile contemporane despre leadership şi dinamica de gen.
Adaptarea lui Icke a adus la vremea respectivă (2016) câteva elemente distinctive care au stârnit vâlvă:
- Aruncarea monedei pentru distribuţie: În fiecare reprezentaţie, o monedă decide care actriţă va interpreta rolul lui Mary şi care pe cel al Elisabetei, subliniind cât de fragilă este puterea şi cât de interschimbabile sunt destinele lor.
- Decor minimalist: Alegerea unui decor contemporan şi a unor costume minimaliste pune accentul pe actori şi pe tensiunea dialogului.
- Teme ale puterii şi identităţii: Adaptarea subliniază că Mary şi Elisabeta sunt două feţe ale aceleiaşi monede, fiecare constrânsă de rolurile impuse de istorie şi politică.
- Puterea feminină într-o lume a bărbaţilor: Deşi piesa este despre două femei puternice, reflectă şi o realitate atemporală – suveranitatea şi regalitatea lor este permanent contestată de forţele masculine din jur. La fel cum scena românească rămâne în mare parte dominată de regizori şi dramaturgi bărbaţi, piesa explorează dilemele puterii feminine într-un mediu patriarhal care le e ostil.
Regia lui Icke a fost lăudată pentru profunzimea adusă dinamicii dintre cele două regine, amplificată de imprevizibilitatea aruncării monedei. Piesa lui nu doar reflectă un conflict istoric, ci invită la reflecţie asupra naturii puterii şi identităţii, fiind în acelaşi timp o oglindă a propriului context cultural.
Aşteptăm cu nerăbdare premiera lui Andrei Şerban de la TNB şi versiunea lui proprie. Aşteptăm, de asemenea, şi noi piese istorice scrise şi rescrise din perspectivă contemporană de generaţiile Z şi ale Milenialilor din România despre marile noastre regine şi figuri feminine. Poate să se organizeze un concurs naţional în acest sens? Marea Britanie ne învaţă că e o reţetă de succes.
Articol de Alexandra ARES
(Foto: arhivă personală Andrei Şerban)
MARY STUART
Adaptare de Robert Icke după Maria Stuart de Friedrich Schiller
Distribuţia:
Raluca Aprodu, Nicoleta Lefter, Ofelia Popii, Florin Aioane, Claudiu Bleonţ, Marius Bodochi, Mihai Călin, Mihai Calotă, Florin Călbăjos, Tudor Cucu-Dumitrescu, Conrad Mericoffer, Ştefan Mihai, Ciprian Nicula, Emilian Oprea
Regia: Andrei Şerban
Regizor asociat: Dana Dima
Decor: Helmut Stürmer
Costume: Corina Grămoşteanu
Muzica: Alexei Ţurcan
Video: Andrei Cozlac
Lighting design: Cristi Niculescu
