Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă nu pot fi uitate nicicând, dar e bine să fie reamintite, întrucât ele cuprind magia inocenţei copilăriei pline de farmec şi de acţiuni poznaşe diferite de la epocă la epocă, dar profund neschimbate în esenţa lor.
One-man show-ul prezentat de marele actor al Naţionalului bucureştean, Vitalie Bichir (n. 1971), de origine basarabeană, este un scenariu original după Ion Creangă şi Învăţătorul copiilor, carte utilă de citire pentru clasele primare din 1883. Producţia face parte din programul tnb.edu.
Actor, regizor şi, iată, scenarist, născut şi crescut pe meleagurile ancestrale ale Moldovei lui Ştefan cel Mare, domnul Vitalie Bichir şi-a construit povestea pe trei coordonate, într-o formulă stilizată, plină de farmec lexical, apoi pe sublinierea umorului specific al şcolarităţii şi pe tehnica proiecţiei pe un ecran ca un film al cuvintelor ce se rostogolesc în faţa ochilor spectatorilor bucuroşi de întâlnirea cu opera marelui scriitor moldav.
Naivitatea şi hazul unor definiţii anatomice se combină cu ideea învăţatului mecanic specific epocii, care punea mare accent pe memorare. Actorul este copleşit de amintirea mamei sale şi aduce pe scenă şi elemente din gospodăria ţărănească cea dintotdeauna: lemne tăiate, butuci, topoare şi alte detalii creatoare de atmosferă. Publicul vibrează la confesiuni, se bucură de reamintrea întâmplărilor pe care deja le cunoaşte, servite de un mare actor aşezat pe scenă pe o buturugă. Vedeta se adresează prioritar segmentului de public aflat vizavi, dar eu, fiind aşezat lateral, deşi în primul rând, pierd iremediabil unele replici. Plasarea compactă a locurilor în faţa scenei (ca şi la alte spectacole cum au fost Frumos e în septembrie la Veneţia sau Anonimul veneţian) mi s-a părut preferabilă separării scaunelor pe două laturi, întrucât sufletul publicului devine un tot unitar cu cel al interpretului, sporind atenţia şi comunicarea reciprocă.
Blând şi sfătos, sobru şi ironic, mobil şi imobil, reflexiv şi comunicativ, dl Bichir transmite bine ce avea de transmis.
Partea cea mai captivantă a fost lecţia de anatomie (despre creier, plămâni, sistem sangvin şi bătăile inimii etc.) expusă pe un ecran, cu un proiector.
Regia a servit bine dramaturgiei şi invers.
Veselă şi reconfortantă a fost copilăria marelui scriitor (apreciat, dar şi desconsiderat în timpul vieţii sale epopeice), dar viaţa lui concretă de răspop, etern îndrăgostit, chiar şi la maturiate, pare a fi fost neverosimilă. Prietenia lui cu Eminescu, relaţia cu Junimea şi nobilimea din jurul lui Titu Maiorescu rămân însă un capitol de investigat şi scenic.
Şi-au adus contribuţia la această reprezentaţie scenică Vasile Neguţ şi Ştefan Dumitra pe partea de lumini, iar proiecţiile video realizate de Costi Şimon şi Sebastian Gherman şi regia muzicală s-au ridicat la nivelul aşteptat.
Aceste spectacole construite pe monolog (dialog cu publicul), de care a beneficiat şi dl Niculae Urs cu texte din Caragiale (Caragiale altfel), trebuie continuate, ele deja fiind o tradiţie care serveşte şi actorii, şi spectatorii.
Cronică de Dinu GRIGORESCU
(Foto afiş: tnb.ro)
AMINTIRI DIN COPILĂRIE
de Ion Creangă
One-man show Vitalie Bichir
Scenariul şi regia: Vitalie Bichir
Lumini: Vasile Neguţ, Ştefan Dumitra
Sunet: Dorel Sidorof, Mihai Pop
Video: Costi Şimon, Sebastian Gherman
Regia tehnică: Paul Tănase
Data premierei: 6 aprilie 2024
Spectacol prezentat în cadrul programului tnb.edu
